Găndacii de bucătărie sau librăcile

Gândacii de bucătărie sunt nişte insecte primitive , care mai sunt cunoscute şi sub numele de „libărci”. Ei au o constituţie primitivă a corpului, ce s-a schimbat foarte puţin în ultimele 350 de milioane de ani. Corpul lor este aplatizat dorsoventral, ceea ce le permite accesul în fisuri, crăpaturi şi găuri înguste. Ei posedă trei perechi de picioare bine dezvoltate, cu ajutorul cărora se pot deplasa foarte rapid. Gândacii de bucătărie sunt de altfel printre cele mai agile insecte. Aripile lor s-au redus parţial şi cele mai multe specii şi-au pierdut capacitatea de a zbura. Ei au două antene lungi, compuse din mai multe segmente. Pe partea posterioară se află două apendice specifice, numite „cerci”. Masculii mai au încă două apendice între cerci, aşa numitele „styli” . Gândacii suferă o metamorfoză hemimetabolă, ceea ce înseamnă că indivizii în toate stadiile de larvă se aseamănă gândacului matur. Nu există stadiu de pupă, unde să se realizeze metamorfoza corpului. În toată lumea se cunosc aproximativ 3500 specii de gândaci de bucătărie, iar cele mai multe specii se găsesc în zonele tropicale si subtropicale. Majoritatea gândacilor trăiesc în natură şi sunt complet independenţi de aşezările omeneşti. Numai 1% din specii sunt dăunătoare omului. Cei mai răspândiţi în Europa de Est şi centrală sunt gândacul roşu de bucătărie (Blattella germanica), şi gândacul negru de bucătărie, numit şi gândacul de bucătărie oriental (Blatta orientalis). Alţi dăunători mai rar întâlniţi în zonele noastre sunt şi gândacul de bucătărie american (Periplaneta americana) şi gândacul de mobilă (Supella longipalpa).

Gândacul roşu de bucătărie (Blattella germanica)

Aspect: 13-15 mm lungime; culoare galben — maronie; femelele sunt de regulă mai închise la culoare decât masculii; pe platoşa gâtului (Pronotum) ei au două dungi maro închis. Partea posterioară a corpului femelelor este lată şi rotunjită la spate, spre deosebire de cea a masculilor; animalele adulte au aripi relativ bine dezvoltate, dar nu pot zbura; se poate observa că masculii, ce au o constituţie mai uşoară, fac un zbor planat; incapacitatea de a zbura este compensată de agilitatea gândacilor; ei au, ca toate speciile din această familie, două antene foarte lungi şi un corp aplatizat, ce le înlesneşte accesul în cele mai mici crăpături.

Biologie: gândacul roşu de bucătărie este în general activ noaptea, pe timpul zilei rămânând ascuns. Gândacii stau ascunşi în grupuri restrânse şi căutarea ascunzătorilor se face cu ajutorul unui feromon de agregare secretat prin excremente. Numai în cazul unei invazii în masă pot fi văzuţi ziua, ieşind din ascunzători. Ei trăiesc între 100 şi 200 de zile. La o săptămână de la împerechere (copulaţie) apar pachetele de ouă (ooteci) de culoare maronie, care conţin chitină. O ootecă are în medie 36 de ouă şi este purtată de femelă în jur de patru săptămâni pe partea posterioară a corpului, care îi asigură lichidele şi substanţele nutritive necesare. Ouăle sunt relativ bine protejate în interiorul pachetelor de condiţiile nefavorabile din mediul înconjurător şi pot rezista chiar la temperaturi de 22° C. Ele sunt protejate chiar şi împotriva insecticidelor. Femelele expulzează ootecile cu puţin timp înainte de eclozarea larvelor, în apropierea unei surse de apă. Larvele eclozează imediat după expulzarea ootecilor şi, în decursul a 2-3 luni, ajung la maturitatea sexuală. Din cauza duratei scurte a evoluţiei, specia se poate înmulţi foarte uşor şi repede în clădirile locuite de oameni.

Răspândire: Gândacul roşu de bucătărie preferă mediile calde şi umede. Temperatura optimă este de 25-30° C. Sunt foarte răspândiţi în hoteluri şi medii ce ţin de gastronomie, în bucătării de restaurante, cămine, spitale, brutării, grădini zoologice, sere etc. Pe lângă acestea mai pot fi găsiţi în case şi apartamente private. Ei pot ajunge în casele oamenilor cu ajutorul transporturilor de alimente, când stau ascunşi în ambalaje. De la o clădire deja afectată (de exemplu fabrică de alimente) gândacii se pot răspândi şi în vecinătatea acesteia.

Dăunător: Sunt tipici dăunători de provizii, materiale şi igienă. Fiind un omnivor tipic, gândacul roşu de bucătărie se hrăneşte cu orice substanţă nutritivă de provenienţă animală sau vegetală, care îi este accesibilă, de exemplu resturi din bucătărie şi resturi de mâncare, dar şi hârtie, textile şi piele. Alimentele infestate sunt compromise prin excremente, resturi de năpârlire, elemente predigerate şi secreţii ale glandelor salivare, ceea ce determină numeroase probleme de igienă şi prezintă un risc pentru sănătate. Substanţele ce participă la contaminare pot provoca reacţii alergice la om. De la alergenii proveniţi de la gândacii roşii de bucătărie pot apărea simptome de astm. Numeroşi agenţi patogeni (ai unor boli) sunt răspândiţi prin resturile şi fecalele gândacilor datorită mobilităţii acestora. În guşa acestui gândac s-a demonstrat prezenţa bacteriei Salmonella, pe care o pot transmite şi la oameni. Studiile au arătat că gândacul roşu de bucătărie este purtător al tuberculozei şi anthraxului, precum şi organism — gazdă intermediară pentru nematozi. In întreprinderile agrare, din cauză că gândacii transmit la vite agenţi patogeni ai diverse boli, se poate ajunge la pierderi de producţie în ceea ce priveşte produsele din lapte şi carne. Alimentele infestate de gândaci capătă un miros neplăcut şi nu mai pot fi consumate sub nici o formă de către om. Ele trebuie aruncate cât mai repede posibil.

Prevenire: Să se acorde mare atenţie curăţeniei, mai ales în bucătărie. Nu trebuie lăsate mult timp alimente neacoperite sau resturi de alimente. Resturile biodegradabile trebuie duse regulat în afara casei şi aruncate. Crăpături şi găuri în pereţi sau podea, care ar putea servi drept cuib şi loc de clocire, trebuie astupate. Să se facă constant verificări, dacă există resturi alimentare prin casă.

Combatere: în cazul unei invazii de gândaci dovedite, trebuie contactată o firmă profesionistă, specializată în combaterea dăunătorilor (firmă de dezinsecţie). Pentru a se stabili proporţiile invaziei se instalează capcane adezive (de detectare) prevăzute cu substanţe de ademenire asemănătoare feromonilor eliberaţi de gândaci. Măsurile efective de combatere constau în atragerea gândacilor cu momeală, respectiv pulverizarea insecticidelor de contact asupra lor. De multe ori sunt aplicate ambele metode. O combatere eficientă a gândacilor este posibilă numai prin acţiuni continue de îndepărtare. O singură intervenţie este în orice caz sortită eşecului.